Текст песни

Urni-te-ai casă de zâd!
Că de când te am nu râd!
Pă unde șăd nu mi-i drag
Numa la satu’ meu trag,
Și-n tăt ceasu mă îndemn
La căsuca me’ de lemn!

M-am uscat și m-am trecut,
Că nu șăd unde-am crescut.
Am uitat râsu’ și jocu’,
Și-am îngălbinit ca socu;
Am uitat râsu și fala,
Și-am îngălbinit ca ceara.

Doru’ mi-i de-nebunesc,
De satu’ copilăresc!
Să mă-mbrăc în haine răle,
Să bat cărările mele;
Să văd pajistea-nverzită,
Moina tatii, curățită!

Acasă-i zdicit ocolu’,
Și cheotorele-mi duc doru’
Urma optincii s-o uscat
Și oamenii m-o uitat;
Neamurile și vecinii
M-asămuiesc cu străinii.

Mere-aș in fundu’ pădurii
Să aud mutea săcurii,
Cum taie și îngrăde’
Satu’ și grădina me’
Și codru cum pică-n părți,
Ca să ne-ngrădea’ pă tăți,
Pă când om fi lut ș-ajag
Să-nsărăm în satu’ drag!