Luna Preste Varfuri

Peste vârfuri luna trece
Și se-ascunde-n câte-un nor
Mă îmbrățișează rece
Și fuge cu al meu dor.

Pe sub cetine de brad
Pe sub codri, pe cărări
Luna și-a ei raze albe
Fac năluci și arătări.

Numai una-i cea mai dragă
După care-alerg de zor
Când s-o prind s-o strâng în brațe
Luna fuge iar în nori.

Ostenit de-atâta fugă
Cât hodină pe-un pietroi
Însă luna reapare -
Licurici în juru-mi roi.

Aripe de-ndată-mi pun
Și cu foc m-arunc spre stele
Să prinz luna rece-n zboru-i
Să prinz dragostele mele.

Peste vârfuri luna trece
Și se-ascunde-n câte-un nor
Mă îmbrățișează rece
Și fuge cu al meu dor.

Peste vârfuri luna trece
Și se-ascunde-n câte-un nor
Mă îmbrățișează rece
Și fuge cu al meu dor.