Suflet Fara Chei

Trece toamna, iarna, vara și în inimi urcă seara
Vântul cântă în neștire peste glezna ta subțire
Palma mea în rugăciune peste sânii tăi apune
Și visez că ești aieve vas de aur plin cu seve
Când de fapt ești amintire, tu și glezna ta subțire
Mâna, vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare

Hei, suflet fără chei
Fără porți și fără ziduri
Lași în urmă numai riduri

Trupul tău cu gust de miere luminează-n încăpere
Din alt timp, din altă viață care se destramă-n ceață
Doar la mine în cuvinte doarme coapsa ta fierbinte
Doar în cântec te mai am, măr aprins lucind în ram
Și mi-e dor și mi-e pustiu și mă-ntreb dacă sunt viu
Mâna vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare

Hei, suflet fără chei
Fără porți și fără ziduri
Lași în urmă numai riduri

Hei, suflet fără chei
Fără porți și fără ziduri
Lași în urmă

Vine vara, iarna vine numai tu nu vii la mine
Trupul tău că o văpaie nu-mi mai intră în odaie
Steaua-mi bate în fereastră unde-i umbră ta albastră
Unde-s pașii tăi cei dragi, sânii mirosind a fragi
Și mi-e frig și mi-e amar și mă chinui în zadar
Mâna vai, pe strune-mi moare și pe tine nu te doare

Hei, suflet fără chei
Fără porți și fără ziduri
Lași în urmă numai riduri

Hei, suflet fără chei
Fără porți și fără ziduri
Lași în urmă numai riduri

Hei, suflet fără chei
Fără porți și fără ziduri
Lași în urmă numai riduri

Hei, suflet fără chei