Maria

Mai ții minte,copilă,

Întâia seară,acea
De taină și lumină,
Ca însăși dragostea?
Ploua din cer cu raze,
Cu rouă,lin,ploua...
Te-am ridicat în brațe,
Sus,cerul se rotea.

Maria, Maria, fericirea mea!
Ca Maria,ca Maria, nu e nimenea.

Am colindat pădurea
Și ceru-n lung și-n lat,
Fugeau orele-aiurea,
Să fugă le-am lăsat.
Eu te strigam prin zile
Cu foc dumnezeiesc
Și am uitat,copilo,
Să-ți spun că te iubesc.

Acum, în miez de viață,

Te chem, dar,unde ești?
Te-ai depărtat în ceața
Acestei vechi povești.
Trist se destramă anii,
Te strig,dar nu mai vii...
Copilărie dulce 
Iubirea mea dintâi.

Zvâcnește amarnic roata
Prin timpul spulberat...
Poveste-adevărată
Cu-o fată și-un băiat.